PDM

O nouă agendă pentru Moldova!

În 20 de ani de independență Moldova a ajuns cea mai săracă, cea mai nefericită și cea mai nepotrivită țară din Europa pentru o viață normală.

Încă puțin și această stare va deveni cronică și irecuperabilă.

20 de ani de discuții sterile și dezbateri pe subiecte secundare, probleme false și dileme umflate: limba română sau rusă, istoria românilor sau istoria Moldovei, moldoveni sau români, spre Vest sau spre Est, în CSI sau în UE, si multe alte teme similare.

În umbra acestor discuții importante nu observăm cum degradăm, sărăcim și furăm copiilor viitorul.

Cu ce putem noi, oamenii acestui pământ, cetățenii ai Republicii Moldova, să ne mândrim după 20 de ani de independență? Cu puține! Acesta este adevărul.

Nici măcar după volumul de producție industrială nu am atins capacitatea de la sfârșitul anilor 80, ai secolului trecut. Ce să mai vorbim de medicină, educație, drept, pensii, salarii sau infrastructură!?

În timp ce alte țări cu care aveam o istorie comună, după independență au construit drumuri, au reformat medicina, educația, jurstiția, poliția, au creat mii de locuri de muncă, au consolidat instituțiile democratice, asigurând libertatea presei, dezvoltarea societății civile, a parlamentarismului, au mărit pensiile și salariile, noi am avut alte lucruri de făcut.

O parte din noi se plimba cu drapele de străzi, iar alta fura mult și fără odihnă, în timp ce restul fugeau din țară cu sutele, cu miile, cu sutele de mii. De atunci nu s-a schimbat mare lucru.
Așa trăim și până-n ziua de azi. Acest cerc vicios de degradare trebuie distrus.

Moldova are nevoie de o nouă agendă națională

Ajunge! Destul am irosit timpul și puterea. Discuțiile sterile aduc schismă, ne fac vulnerabili și ne împiedică să refacem Moldova. Discuțiile sterile ne lasă fără viitor.

A venit timpul să punem accent pe ceea ce ne unește, lăsând la o parte diferențele și discuțiile inutile.

O nouă agendă pentru Moldova înseamnă noi locuri de muncă. Cetățenii trebuie să-și găsească o slujbă demnă și să primească o remunerare decentă acasă. Aceasta este posibil. De aceasta avem nevoie. Numai împreună putem crea condiții pentru investiții și pentru apariția noilor locuri de muncă.

Numai împreună putem întoarce oamenii acasă, părinții –copiilor, copii-părinților.

O nouă agendă pentru Moldova- înseamnă medicină performantă, accesibilă pentru toți, nu numai pentru cei cu bani. Aceasta înseamnă echipament modern, preparate și tratament de calitate.

O nouă agendă pentru Moldova, înseamnă educație bună. Școli bine dodate în sate și orașe, instruire echilibrată care nu ar priva copii de copilărie, ajutându-i totodată, să se adapteze la viață. Universități, licența cărora ar permite tinerilor să conteze pe un loc de muncă bine plătit.

O nouă agendă pentru Moldova, înseamnă pensii și drumuri bune, funcționari, polițiști și judecători amabili, competenți și cinstiți

O nouă agendă pentru Moldova, înseamnă libera circulație și respect din partea partenerilor străini.

O nouă agendă pentru Moldova este tot ce ar fi trebuit să facem acești 20 de ani de independență. Ar fi trebuit, dar nu am făcut.

O nouă agendă pentru Moldova este o nouă șansă. Este ceea fără de care nu se poate. Este ceea ce vor oamenii. Este ceea ce așteaptă de la noi alegătorii.

Oferta Partidului Democrat este - O nouă agendă pentru Moldova!

PDM CONSOLIDEAZĂ SOCIETATEA ÎN JURUL IDEII DE MODENIZARE EUROPEANĂ A REPUBLICII MOLDOVA

După experienţa a 20 de ani de independenţă, Moldova este astăzi a ţară săracă, plină de contradicţii interne, în viitorul căreia se încred tot mai puţini cetăţeni de-ai săi, care pleacă peste hotare cu sutele de mii, fără a mai vrea să se întoarcă.

Aşa-numita „perioadă de tranziție”, stabilită imediat după căderea Uniunii Sovietice, nicidecum nu vrea să se termine. Multe lucruri s-au schimbat, dar avem puţine motive de optimism – Moldova aşa şi nu atins calitatea unei ţări în dezvoltare şi, evident, nici cea de țară dezvoltată. Cele ce s-au întîmplat şi mai au loc în ţara noastră nu pot fi calificate prin alte cuvinte, decît stagnare şi regres.

Pînă şi o analiză comparativă, de suprafaţă, a anilor 80-90 ai secolului trecut şi a perioadei actuale, ne va demonstra că scorul e în defavoarea noastră. Medicina, învăţămîntul, securitatea socială a categoriilor defavorizate ale popilaţiei, pensiile, locurile de muncă – pe toate aceste dimensiuni s-a mers pe regres şi chiar degradare. Un alt indiciu explicit – volumul producţiei industriale -, ne demonstrează că, după 20 de ani de la proclamarea independenţei, aşa şi nu s-a reuşit atingerea cotelor din anii 80 ai secolului trecut. Iar despre „profesionalismul” noii caste de cinovnici, poliţişti sau angajaţi ai justiţiei nici nu merită să vorbim.

Deosebit de îngrijorător este faptul că apar deja semnele unor procese ireversibile: oamenii pierd încrederea în propriul stat, pleacă masiv peste hotare şi nu doresc să revină acasă. Acest fenomen ia amploare şi se exprimă prin nedorinţa celor care au plecat peste hotare, în căutarea unui loc de muncă, de a mai investi banii cîştigaţi în economia Moldovei. Dimpotrivă, din aceştia tot mai mulţi îşi vînd proprietăţile, şi, luîndu-şi copiii, pleacă pentru totdeauna.

Astăzi moldovenii au mai multă încredere în guvernele Italiei, Rusiei, Portugaliei, Irlandei sau Spaniei decît în propriul guvern. Să observăm ce se întîmplă la instituţiile de arhivă, centrale sau raionale: cresc şi cresc rîndurile cetăţenilor, care fac coadă pentru a-şi ridica actele necesare obţinerii cetăţeniei române, care să le permită libertatea de a circula prin Europa. Ei îşi doresc aceasta, în primul rînd, pentru a găsi un loc de muncă şi o soartă mai bună, pe care nu le poate oferi propriilor cetăţeni clasa politică moldovenească.

Acestea sînt consecinţele activităţii noastre pe o perioadă de 20 de ani. Noi am ratat şansele istorice din anii 90 ai secolului trecut. Atunci, cînd alte ţări, cu o biografie istorică similară nouă, au devenit libere, ele au început să construiască drumuri noi, au reformat medicina, învăţămîntul, justiţia şi poliţia, au creat mii de locuri noi de muncă, au consolidat instituţiile democratice – presa liberă, societatea civilă, parlamentarismul, au ridicat pensiile şi salariile bugetarilor. În Moldova, spre deosebire de aceste ţări, clasa politică, dar şi întreaga societate, se îngrijeau de rezolvarea altor probleme.

În centrul dezbaterilor publice erau plasate nişte probleme sterile, de rang secund, precum denumirea limbii, identitatea noastră naţională, denumirea cursului şcolar de istorie ş.a.m.d. Astăzi, oportunităţile istorice ratate ne demonstrează că atunci am greşit. Bineînţeles, aceste subiecte meritau să fie abordate, dar nu de o manieră în care să absoarbă toate energiile societăţii, chiar şi cele necesare pentru a moderniza industria, agricultura, justiţia etc. Aceste discuţii au divizat societatea moldovenească şi au privat-o de perspectivele unei modernizări rapide.

Istoria şi oamenii sancţionează clasa politică, care nu are capacitatea să UNEASCĂ societatea, să mobilizeze întregul potenţial naţional pentru a soluţiona principalele probleme ale ţării. Astăzi ne convingem pe deplin de justeţea acestei afrimaţii.

Puţine lucruri s-au schimbat şi în anii 2000, atunci cînd, pe fundalul unei conjuncturi internaţionale, economice şi politice favorabile, PCRM-ul nu a reuşit să întreprindă acţiuni reale de modernizare a ţării. Către anul 2009, Moldova a ajuns o ţară divizată şi săracă, cu o reputaţie internaţională îndoielnică. Necesitatea schimbării era evidentă. Comuniştii au fost schimbaţi la guvernare de către Alianţa pentru Integrare Europeană, Partidul Democrat din Moldova, pe care am onoarea să-l conduc, făcînd parte din AIE.

Realizînd gravitatea situaţiei, PDM a insistat de la bun început pentru a fi scoase de pe agenda zilei problemele care au potenţialul de a dezbina şi mai mult societatea moldovenească și a propus de a concentra întregul potenţial, intelectual, administrativ, politic, financiar, cultural, al naţiunii pentru a forţa avansarea către principalul nostru obiectiv: modernizarea europeană a ţării.

În pofida tuturor eforturilor noastre, sîntem nevoiţi să constatăm că ofensiva de modernizare a ţării nu a luat foc. Ne-o demonstrează nu doar rezultatele sondajelor sociologice, neobişnuit de multe ultima vreme, ci şi o simplă observare a situaţiei din ţară. Se observă cu ochiul liber că aşa şi nu am reuşit să scăpăm de problemele de tristă faimă ale moldovenilor – aceleaşi discuţii şi certuri despre limbă, identitate naţională, istorie ş.a -, şi să ne concentrăm eforturile spre rezolvarea adevăratelor probleme, de ordin social-economic, ale societăţii noastre. Noi nu am reuşit să CONSOLIDĂM societatea în jurul ideii de modernizare, de edificare a unui prezent şi viitor european pentru Republica Moldova.

Evenimentele din ultima perioadă, ce ţin de rezultatele activităţii Comisiei Cojocaru, de studiere şi apreciere a crimelor regimului comunist totalitar în Moldova, vin să confirme cele de mai sus. Radicaliştii de dreapta şi cei de stînga insită şi în continuare să divizeze societatea, să-i împartă pe cetăţeni în „ai noştri” şi „ai voştri”.

Aceste practici trebuie să fie curmate. Noi considerăm că anume astăzi trebuie să se ţină cont de abordările PDM-ului, care presupun să nu se mai pedaleze pe subiecte care antagonizează şi mai mult societatea moldovenească. Îndeosebi în situaţia în care avem o mulţime de probleme, soluţionarea cărora avînd potenţialul de a uni societatea, de a conjuga toate eforturile în sensul modernizării ţării, de a o transforma într-o ţară liberă, prosperă, europeană. Acestea sînt adevăratele probleme ale societăţii noastre – de ordin social-economic -, iar soluţionarea lor întruneşte asentimentul tuturor cetăţenilor ţării.