PDM

Evoluție doctrinară

Social – democrația reprezintă, doctrina politică privind organizarea și conducerea democratică a societății, având la bază principiile egalității și dreptății sociale, ale promovării intereselor producătorilor de valori materiale și spirituale, ale protecției sociale a categoriilor de cetățeni defavorizați, prin limitarea puterii claselor sociale avute, indeosebi a monopolurilor.

Democratia socială este un concept propriu activismului politic social democrat, prin care se încurajează inițiativa și responsabilizarea oamenilor. Ea se exprimă prin organizațiile civice sau mișcările sociale care pun în valoare militantismul cetățenilor, capacitatea lor de a se uni, de a se solidariza și acționa împreună, animați de idealurile, interesele, aspirațiile pe care le împărtășesc.
Desfășurarea pe scară largă a unor astfel de acțiuni colective, care implica direct cetățeanul în rezolvarea problemelor din mediul social comunitar are ca efect construcția unui mod de viață interactiv, deschis. Rezultatul unor asemenea asocieri este realizarea de acțiuni în folosul individului, dar și al comunității în sens restrâns, prin presiunea organizațiilor societății civile asupra birocrației administrației publice locale.
Social-democrația s-a dezvoltat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Europa Occidentala din împletirea a doua tendințe majore ale evoluției societății: dezvoltarea tumultoasă a capitalismului și a producției de bunuri; necesitatea resimțită de unele forțe sociale de a asigura o distribuție mai echitabilă a avuției realizate de capitalism, de a înlătura sau macar de a atenua inegalitatea dintre deținătorii capitalului și furnizorii muncii fizice și intelectuale.
Deşi la începuturile sale legată de marxism, s.d. este astăzi foarte diferită. Originile sale trebuie căutate în discuţiile generate de fondarea partidului social-democrat german în 1875 ca urmare a unui acord între Lassalle şi marxiştii ortodocşi. „Programul de la Gotha", care definea orientările acestui partid.
În viziunea s.d., socialismul este un obiectiv posibil de realizat prin evoluţia societăţii capitaliste, prin reforme treptate care să asigure un grad tot mai înalt de echitate socială. Bernstein, unul dintre cei mai importanţi teoreticieni ai s.d. apăra ideea că dezvoltarea capitalismului nu duce automat la socialism, care este mai degrabă un ideal de atins prin dezvoltare, civilizaţie şi democraţie şi nu impus printr-un partid de avangardă, cu scopuri şi structuri clandestine. Revoluţia nu mai este necesară într-o asemenea accepţiune, pentru că cei doi piloni teoretici (adică pauperizarea generală şi polarizarea) pe care se sprijină această idee nu mai există.
După cel de-al doilea război mondial, influenţa partidelor social-democrate a crescut foarte mult. Acestea şi-au întărit legăturile şi influenţa în cadrul Internaţionalei Socialiste, unele din ele parvenind în mai multe rînduri la guvernare. S.d. a avut un rol stimulator în dezvoltarea postbelică a societăţilor europene, prin caracterul său de model cultural alternativ.
Atenuarea conflictelor sociale, apariţia instituţiilor de mediere, întărirea caracterului pluralist al democraţiilor europene sînt strîns legate de această doctrină şi mişcare politică.

Social – democrația modernă susține:
• O economie de piață socială (economie mixtă), cu prevederi legale pentru protejarea municitorilor, consumatorilor și întreprinzatorilor mici

• Susținerea comerțului etic și echitabil, bazat pe dialog, transparență și echitate, ca alternativă la principiul liberal al liberului schimb

•Un sistem extensiv și complex de protecție socială pentru a contracara efectele sărăciei și pentru a proteja cei care nu pot să lucreze într-un sistem de piață liberă (șomerii, tinerii, pensionarii,etc )

• Un sistem de taxare progresivă, pentru a redistribui venitul în societate

• Sisteme publice de învățământ, îngrijirea copilului și sănătate, finanțate de către stat

• Condiții minime garantate prin lege pentru muncitori (salariu minim, protecție împotriva concedierii necinstite, etc.)

• Protecția mediului și suveranitatea principiului sustenabilității și a dezvoltării durabile

• Multiculturalism, drepturile minorităților și o politică relativ deschisă față de migrație

• Susținerea Drepturilor sociale ca extensie complementară și modernizatoare a Drepturilor omului

• O politică socială seculară și progresivă

• O politică externă care suportă promovarea democrației, pacifism și, unde este posibil, multilateralism.